Mastubarea la copii
Inca de la nastere, organele genitale sunt sensibile si erogene, adica prin atingere produc o anumita placere, pe care mai tarziu o vom numi “placere sexuala”. Sexualitatea este un dat. Ne nastem cu ea, crestem si ne adaptam si nevoilor sexuale asa cum reusim sa ne adaptam si celorlalte nevoi. Sexualitatea nu este un cadou pe care il primesti in dar la pubertate,ea incepe inca din cea mai frageda copilarie, chiar din viata intrauterina.
La inceput insa este o placere pe care copilul o simte ori de cate ori este atins si care este legata de ingrijirile materne.
Ea nu este doar simtita la nivelul zonei genitale ci pe tot corpul doar ca pielea organelor genitale este mult mai inervata si deci mult mai sensibila.
Asadar copilul cunoaste placerea atingerii inca dinaintea momentului cand poate duce manuta. Atunci cand va putea, o va face pentru a regasi senzatia placuta cunoscuta.
Apoi, daca ne referim la aspete de fiziologie, erectia este prezenta inca de la nastere atat a penisului la baietei cat si a clitorisului la fetite si este insotita de a anumita tensiune si placere.
Cat de periculoasa este masturbarea?
“Sa-l lasam?”, “Sa-i interzicem?”, “Cum sa reactionam?”, “E normal?”, “Daca va continua?”, “Daca va face in public, la gradinita?”, “Ce inseamna acest gest?” si cate si mai cate intrebari puse de parinti aflati in diferite stari: teama, rusine, ingrijorare, curiozitate, nelamurire.
”Sexualitatea nu se invata prin imitatie ci este in mare parte efectul unor comportamente innascute astfel incat daca cel mic a descoperit placerea pe care o simte intr-o astfel de stimulare, a descoperit o pozitie sau un anume mod de a o procura, il va repeta.
Problema care exista cu adevarat este ce simt parintii si ce reactie au ei pentru ca asta influenteaza comportamentul copilului si starea lui.
Nu comportamentul pe care il observam este problema principala, ci solutia pe
care copilul o gaseste la problema sa. Cu siguranta copilul se confrunta cu o problema careia nu-i face fata, ex. descarcarea unei anxietati provocarate de certurile din familie.” (Psih. Anca Munteanu)
Poate ca cel mai simplu ar fi ca parintele atunci cand observa acest tip de
comportament sa-l ignore (pentru ca va trece cu vremea, cata vreme nu are spectatori) sau sa intervina direct si sa discute deschis despre ceea ce traieste copilul atunci cand actioneaza in acest mod.
Recent Entries
- curatenie in toata tara
- programare cursuri august-decembrie 2010 timisoara
- Caravana “O mamica informata pentru un copil sanatos” opreste in Oradea 3 iulie
- Legea concediului paternal – o lege “ascunsa”- Legea 210/1999
- programare cursuri puericultura luna iulie
- cursuri puericultura luna iunie Timisoara
- “Ziua Părinţilor de Îngeri” marcată în 19 mari oraşe
- Caravana “O mamica informata pentru un copil sanatos” opreste in Arad 29mai
- 630lei/luna reprezinta cheltuielile lunare cu un bebe
- semneaza petitia pentru mentinerea indemnizatiei pentru cresterea copilului
Loading ...
