Părinţii greşesc atunci când, în loc să-şi aşeze la masă copilul, alături de ceilalţi membri ai familiei, îl hrănesc separat, maimuţărin duse în jurul lui, transformând mâncarea în personaje de desene animate care plutesc, în lingură, prin aer, până la gura acestuia.

Medicii avertizează că nici distragerea atenţiei copilului de la masă cu ajutorul televizorului nu este recomandată. Din cauza acestor obiceiuri pe care le induc copiilor, chiar părinţii devin cei responsabili de trasformarea orei de masă într-un chin.

„În 40 de ani, nu am văzut un copil mort de foame”

„Eu am fost un copil inapetent cronic, mama m-a dus pe la tot felul de medici, aşa că încă de atunci mi-am spus că eu, când voi creşte mare, am să mă fac doctoriţă de copii şi am să le dau pe uşă afară pe toate mamele care vor veni la mine cu copiii care zic ele că nu mănâncă. De dat afară nu le dau, însă am devenit avocatul celor mici, explicându- le mamelor că este o manieră greşită de a gravita în jurul mâncării copilului. În 40 de ani de experienţă medicală, nu am văzut un singur copil murind de foame. Ceea ce trebuie să înţeleagă părinţii este că fiecare copil mănâncă atât cât are nevoie, în funcţie de metabolismul său”, afirmă prof. univ. dr. Ioana Micle, medic primar în pediatrie, nutriţie şi boli metabolice şi medic specialist în endocrinologie.

Specialistul mai spune şi că jocul cu mâncarea – „avionul”, „soldăţeii” etc. – sunt modalităţi total greşite de convingere. Asta pentru că, în loc să-l determine pe micuţ să mănânce, îi creează un reflex negativ. „Copilul nu o să mai vrea să mănânce. Este valabil şi în cazul jocului la masă şi în cel în care părintele îi îndeasă mâncarea în gură”, mai spune doctorul Ioana Micle.

Ritualul aşezării la masă, aplicat din primul an

Obiceiul unei alimentaţii corecte începe din stadiul de bebeluş.

„Fiecare părinte trebuie să fie atent la semnele pe care le dă copilul. O primă etapă este atunci când acesta trece de la lapte la hrana solidă. Unii o fac la patru luni, alţii la opt, alţii la 10. Ideea este că părinţii în nici un caz nu trebuie să-l forţeze pe copil să mănânce altceva, nici să-l păcălească să o facă, ci să-l lase să evolueze în ritmul lui, iar în timp să-i inducă un ritual al aşezării la masă. Momentul mesei trebuie să fie exclusiv, fără jucării sau alte lucruri pe lângă. Copilul, dacă vede că mâncarea vine cu avionul atunci când face scandal, o va repeta, pentru că aşa îşi prelungeşte timpul de joacă. De aceea, când trebuie să ia masa, asta trebuie să facă el şi ceilalţi membri ai familiei, fără combinaţii”, spune dr. Ioana Vârtosu, cea care le învaţă pe tinerele mame cum să îşi crească corect copiii în cadrul asociaţiei Şcoala Mamei Junior.

La masă cu Armata

Un exemplu de urmat îl vedeţi seară de seară în serialul „Jon&Kate + 8”, difuzat de Discovery Travel & Living. Miniarmata de pici nu e hrănită în niciun caz cu jocuri şi avioane. Toată familia se aşează o dată la masă, fiecare copil are locul lui şi tacâmurile lui, iar fiecare mănâncă singur.

La polul opus, există case unde, din exces de zel prost înţeles, toţi membrii familiei roiesc în jurul copilului mic atunci când trebuie să mănânce: bunicul se schimonoseşte cu nas de clovn, mamaia dă din „aripi” şi cârâie (face „avionul”), mama incantează ca într-un ritual sacru „gu-ri-ţa ma-a-are” de un număr infinit de ori, încât, în cele din urmă, obosit de mascaradă, copilul descleştează gura şi acceptă pireul de legume superpasat, pe care trebuie numai să-l înghită şi, gata, a luat masa.

„Când era mică, fiica mea nu stătea la masă decât dacă mânca Academia Militară. A pornit totul de la o joacă, asimilând «soldăţeii» de mâncare cu unchiul ei care era ofiţer la Academie, aşa că am ajuns să împărţim fiecare porţie de papa în batalioane, grupe şi ce or mai fi fost ele, stabileam bucăţelele cu grad de ofiţer şi separat soldaţii, şi mâncam în ordinea descrescătoare a ierarhiei militare. Am scăpat de asta când a mers la grădiniţă, moment în care a deprins statul la masă împreună cu ceilalţi copii”, îşi aminteşte o tânără mămică.

Specialiştii în nutriţie infantilă atrag însă atenţia că masa trebuie să fie asimilată ca un moment festiv şi de relaxare. În bibliografia de specialitate, se recomandă chiar schimbarea hainelor în mod special pentru masă, cu unele frumoase, dife rite de cele de joacă. „Atunci când mănâncă, copilul trebuie să stea la masă cu toată familia. Nu obliga şi nu păcăli copilul să mănânce”, mai recomandă profesorul de nutriţie şi pediatrie Ioana Micle.

SCENARII

Ameninţările cu câinele sau cu baubau

Atunci când vine vorba despre modalitatea prin care copiii sunt de terminaţi să mănânce tot, părinţii imaginează scenarii în funcţie de cele trăite în copilăria lor, de propria fantezie sau de nivelul intelectual. Iată câteva.

• „Mâncarea devine per sonaj sau poveste, iar când stăm la masă interpretăm diferite roluri în mici sce ne de teatru”, spune un tătic.
• „Faza” cu mâncarea adusă cu avi onul, în care lingura face ture prin bucătărie până să ajungă la gu ra copilului intră la „clasice”.
• În familiile credincioase, copilul e convins să mănânce pentru că „cine mănâncă primul tot din farfurie e îngeraş”, însă alţii trec la ameninţări de genul: „Dacă nu mănânci te dau la ţigan/la câine/ la baubau”.

PRINCIPII SĂNĂTOASE

Adulţii trebuie să elimine prejudecăţile

În loc să fie stresaţi că au copii care nu mănâncă suficient (în opinia lor) şi că nu sunt „graşi şi frumoşi”, părinţii ar trebui să se concentreze pe ceea ce le dau acestora să mănânce. E esenţial, spun nutriţioniştii, ca micuţii să fie obişnuiţi de la început cu hrana sănătoasă (fructe, legume), bazată pe principiile dietei mediteraneene, şi să evite tot ceea ce înseamnă fast-food.

Pe de altă parte, e important ca adulţii să-şi modifice propria psihologie faţă de mâncare. De exemplu, să nu le mai ducă ciocolată copiilor ori de câte ori îi vizitează.

În plus , trebuie să renunţe la a-l supraalimenta „din dragoste”, oferindu-i drept premiu cartofi prăjiţi cu caşcaval ras sau alte feluri de mâncare nesănătoase.