Desi sarcina decurgea absolut normal si nu dadea semne ca ceva s-ar putea intampla, Patrick si-a dorit sa vina mult prea devreme pe lume- la doar 27 saptamani si 700 grame.
Medicii au fost extrem de sceptici, chiar au pregatit parintii pentru ce e mai rau: sa nu supravietuiasca, iar daca totusi va reusi, sa se astepte sa fie o leguma toata viata.
Mamica ne-a sunat din maternitate,din Sibiu, la nici 2 saptamani de viata, timp in care Patrick statea in incubator. Am incurajat-o sa mearga cat de des la el, sa il tina in brate, ideal direct pe piele, sa reproduca incubatorul natural. Dupa 3 luni de zile Patrick urma sa iasa pe usa maternitatii cu 2600 grame, in bratele parintilor.
Dupa inca o saptamana au ajuns la noi, la centru, speriati de preconizarile medicilor:” nu stim daca va merge vreodata, daca va vorbi sau merge vreodata la gradinita”.
Am stabilit impreuna cu medicul pediatru un plan de bataie: alte analize, investigatii- control oftalmologic, neuro-psihiatric, un EEG si o ecografie transfontanelara…
Iar mai apoi am trecut la treaba: in fiecare zi sedinte de kinetoterapie, de 3 ori pe saptamana hidroterapie si Tomatis adaptat sugarilor.
Pentru ca parintii nu erau din Timisoara, faceau drumuri dese pana aici si am invatat si parintii ce se lucreze cu Patrick acasa.
In primul an au cheltuit peste 3000lei lunar doar pe deplasari, mult peste venitul mamicii, noroc cu taticul… Dar, daca trebuiau sa plateasca si terapiile ajungeau lejer peste 5000lei lunar, suma imposibila pentru ei, caci depasea intreg venitul familiei. Si ei sunt chiar norocosi, caci avem parinti care vin la noi facand autostopul, unii care chiar fac 3 ore dus si 3 ore intors in fiecare zi doar pentru o terapie gratuita.
La 6 luni majoritatea copiilor stau deja in fundulet. Pentru Patrick 6 luni se considera cand a implinit 9 luni ( se corecteaza perioada intrauterina ce a lipsit). Patrick se intorcea de pe o parte pe alta, dar nu avea inca echilibrul necesar pentru a sta in fundulet, dar parintii erau atat de incantati de progrese incat s-au straduit si mai tare.
Si minunea a aparut: Patrick la 15 luni a inceput sa mearga, initial doar de o manuta, mai timid, dar de la 17 luni si-a dat drumul!!!
Orice mama asteapta cu sufletul la gura momentul in care copilasul ei face primii pasi, si atunci imortalizeaza momentul si se bucura cu toata familia. Imaginati-va ce a putut fi in sufletul mamicii lui Patrick cand el a inceput sa mearga… se tot uita la noi si spunea: ” in spital mi-au spus ca o sa fie o leguma… va vine sa credeti?”
Povestea lui Patrick, din pacate este povestea multor copii din Romania. Recuperarea pediatrica este in primii ei ani, abia dupa anii 2000 au inceput primele centre de recuperare. Terapiile complementare kinetoterapiei au aparut doar dupa 2010. De aici si reticenta medicilor in „miracole”= defapt o munca continua de tehnici de recuperare care ajung sa dea roade.
Costurile de terapie ajung sa fie prohibite pentru orice parinte, in medie fiind de 4000lei/luna, care este cu mult peste dublul salariului minim in Romania, iar un copil nu are nevoie de terapie o luna, ci poate un an sau chiar toata viata.
De aceea, va cerem ajutorul in numele lor, a lui Patrick si a tuturor copiilor care se nasc din pacate unii prea devreme, altii cu sindroame rare ( de tipul Down) sau altii sufere incidente la nastere ( hemoragii).
Va cerem ajutorul sa le dam sansa la MIRACOLUL din viata lor- terapii gratuite care sa le ofera sansa la viata normala!
„Vreau să îți mulțumesc pentru grija pe care tu și echipa ta ați arătat-o mamei si copilului.Această mămică a avut experiențe foarte urâte cu medicii pe care i-a consultat, a fost desconsiderată și luată în derâdere, așa ca a experimentat o anumită anxietate când v-a pășit pragul.Experiența avută cu voi i-a redat încrederea in specialiști și in umanitate. E ceva foarte prețios. Dincolo de ceea ce faci pentru copii, eu îți mulțumesc pentru felul în care te raportezi la părinte! Plasa de siguranță emoțională pe care o oferi e un cadou rar și deosebit.„
